Simți o prezență chiar lângă el. Simțea că-l privea ironic. O umbră înfricoșătoare. Simțea că se făcuse frig. Nu-și mai simțea picioarele și-l durea stomacul. Un aer rece venea din dreapta lui. Se întoarse într-acolo. Îl privea o umbră mare, urâtă, rânjind la el niște dinți stricați. Era teama lui !
Se îngrozea. Mii de ace i se înfipseră în trup, simțea cum gândurile i se stingeau unul câte unul ca niște becuri arse. Se simțea pierdut…
Undeva departe auzea un râset de copii. Ca prin ceață vedea niște copii. Unul dintre ei era chiar el ! Începuse să privească mai atent. Îngustă ochii în speranța că asta îi va clarifica imaginea. Se întâmplă asta, doar un pic…Și brusc își amintise ziua în care visase cel mai frumos din viața lui despre viața lui.
Și rapid se întoarse spre umbra aceea mare de lângă el. Privirile li se întâlniră. El era calm, sigur pe el. Își amintise visul lui din copilărie. Zâmbi către sine și apoi către umbră. Umbra îl privea îngrozită făcându-se tot mai mică.
Și a știut atunci că va fi mereu în urma lui, dar mai știa că dacă nu uită visul său, teama va fi mereu mică, în urma lui, niciodată în fața lui…
Așa că trebuie să știi să mergi alături de frica ta, să o privești în ochi, căci astfel vei putea să te exprimi plenar.
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns