Aș fi vrut să nu pot scrie postarea asta. Să mă trezesc la un moment dat cu transpirații reci, cu pulsul în pod și să constat că a fost doar un vis urât.
Cu siguranță că și voiați avut sau aveți parte de asemenea comportament.Și aici mă refer la interacțiunea cu statul român, adică cu NOI ÎNȘINE. Asta e trist pentru că sunt unii angajați ai noștri, da, ai noștri, care ne desconsideră, disprețuiesc munca noastră din care li se construiesc lor salariile. Și spun asta pentru că am avut de a face cu o procedura administrativă, preschimbarea permisului ce stă să expire.
Că să nu zică lumea că poliția română nu s-a modernizat, au introdus un sistem de programări online. Adicătelea dacă vrei matale să îți schimbi buletinul, sau permisul, dar în special permisul auto, trebuie să îți faci matale o programare online. E singura cale. Altfel nu se poate. Mă gândesc la buneii și la mătușile ce caută cu disperare un nepot sau o nepoată ceva, care să le facă programarea de rigoare. Buuuun. Dar suntem unii dintre noi care nu avem timp să așteptăm aproape 2 luni că să catadicsească sistemul să îți lase loc de programare. Da. Dacă azi vrei să îți faci programare, vei constata că au loc abia peste 2 luni și la ore ciudate. Asta pentru că unii de la unitatea asta administrativă au impresia că nimeni nu are servici și are timp de stat acolo, în fața ușilor lor.
Ca un om învățat să gândesc din rezultat, mi-am luat toate actele precizate pe site-ul instituției și m-am dus să îmi încerc norocul. Cu cele mai bune intenții. Ajung acolo, aștept răbdător să termine toți cei programați online și intru și eu să le spun ce am nevoie. Acolo o dudiță, mă scuzați, o doamnă ofițer, o fi ? Nu se știe că nu avea niciun ecuson, nicio inscripție cum se practică în toate țările avansate. Îi spun pasul la care îmi răspunde cu o mină ritoasă că nu pot sa depun actele așa, ci doar cu programare online. Îi spun doamnă nu am timp pentru așa ceva, nu aveți pe nimeni acum, deci tăiați frunze la câini PE BANII NOȘTRI, inclusiv ai mei, așa că …..
Cu o atitudine de plutonier de pe vremurile lui Ceaușescu, îmi spune că nu se poate. Să mă programez online. Cred că nu aud bine, că sunt într-o piesă a absurdului. Dar mă trezesc repede și îmi dau seama că e aievea. Mă cuprinde acea revoltă pe care ați simțit-o și voi, atunci când vedem reaua intenție, incompetența emoțională de la structuri care ar trebui să te protejeze. Cred că s-a văzut pe fața mea pentru că doamna plutonier îmi aruncă așa când ieșeam pe ușă : „așa e legal. Așteptați sfârșitul programului”. Mă cuprinde acea stare de mobilizare ciudoasă de a-i face în ciudă, și mă așez la un rând pur românesc, unde întâlnesc colegi de suferință. Oameni de condiție și vârstă diversă, povestind aceleași lucruri : cei fără programare online au avut parte de aceeași umilință din parte „zânei”. La un moment dat se deschide ușa și o altă doamnă și ne întreabă câți mai suntem. Se răspunde că nu avem programare online niciunul, se uită la unii dintre noi care eram în sacou, și întreabă : permise românești ? Sigur că toți eram cu permise românești…
Câteodată viața face niște glume interesante : ajung tot la doamna care ritos îmi spusese valea. Tac, nu zic nimic, hotărât să rezolv repede și fără prea multe discuții. Însă ăla negru își bagă coada și o aud pe doamna nu trebuie să fiți așa supărat, că ea n-are nicio vină, că e de datoria mea să văd când îmi expira actele. Și datoria dumneavoastră care e ? întreb. Cred că a fost surprinsă de întrebare așa că am repetat : Care e datoria dumneavoastră ? „Să servesc persoanele programate online”.
Oare am auzit bine ? Doar online ? Pai doamna asta întărește poanta aia : de ce e paza înarmată la intrarea în unitățile de poliție ? Să nu cumva să intre logica în unitate. Adică tehnologia devine noua religie ? Nu ar trebuie să ne ușureze munca ? Nu ar trebui chiar să serviți cetățenii doamnă în loc să măsurați camera în care chipurile lucrați ? Chiar să îi serviți pe cei care prin impozitele lor vă plătesc salariul care nu e chiar mic? Și oare nu ar fi normal să aveți o atitudine de consultanță nu de desconsiderare și de etichetare după vestimentație ? Acea atitudine pe care cei de vârsta mea, care eventual au făcut și armata obligatorie, o cunosc foarte bine, de plutonier. Fără logică, fără bun simț, doar un exercițiu prostesc de exercitare a arbitrară a unei autorități temporare. Dincolo de asta, a vrut să știu și eu care e legea care obligă funcționarul din ea să nu „servească” decât pe cei programați online. „A, dar nu e o lege, ci un regulament intern” What the f…??? Adică un „inteligent” care nu vrea să muncească, pe banii mei, mă ține la ușă că așa are el chef ?
Pentru cei ca ei și pentru noi toți, rostul statului nu este să își terorizeze cetățenii, ci să îi protejeze, repet, statul suntem noi toți ce i-am MANDATAT pe unii dintre noi să se ocupe de anumite aspecte. NU NE FAC NICIO FAVOARE ! Iar dacă nu știți cum să vorbiți cu noi, luați lecții ! Puneți burta pe carte ! Ca exemplu, armata americană plătește cursuri de comunicare și gestionare a conflictelor. Ce e foarte trist este că persoana despre care vorbesc este tânără și ar fi trebuit să aibă o atitudine modernă. Ea și acum e convinsă că are dreptate și eu sunt cel cu probleme pentru că îmi expira permisul…
Și cred că e mult de lucru în țara asta și datorită faptului că totul a fost lăsat să se dărâme încet, dar sigur. I-am trimis pe profi la căpșuni în Spania, pe doctori îi trimitem mereu în p…., pe soldații noștri îi trimitem cu te miri ce în teatrele de operațiuni. Oare până unde o să meargă respectul ăsta ?
Vă întreb pe voi : oare n-ar trebui să facem ca Moromete când le-a dat acea corecție băieților lui ce voiau să îl fure ?
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns