„Cercetarea epidemiologică în nutriție necesită o revizuire completă”, John P. A. Ioannidis, susține într-un comentariu recent al JAMA. Ioannidis, profesor de medicină și cercetare și politică în domeniul sănătății de la Universitatea Stanford School of Medicine din California, nu vede valoarea continuării pe aceleași căi pe urmate de studii de nutriție de zeci de ani.
„Mesajul cheie este ca zgomotul este mult mai puternic decât semnalul, chiar și în cele mai bune condiții”, a declarat el pentru Medscape Medical News. Problema nu sunt cercetătorii însăși – cei mai buni oameni de știință nu pot depăși metodele ineficiente, spune el – ci dependența de epidemiologie a domeniului în a răspunde la întrebări prea complexe. „Această întreagă literatură nu ne duce nicăieri”, spune el.
Asociațiile problematice și riscul relativ
Ioannidis susține că barajul de asociere interzis între diferitele alimente și bolile cronice implică în mod necorespunzător o cauzalitate și poate provoca mai mult rău decât bine publicului.”Credințele neîntemeiate care justifică consumarea mai multor mâncăruri, cu condiția să fie consumate” alimente de calitate „, pot să încurce publicul și să scadă din agenda prevenirii și tratării obezității”, scrie Ioannidis. Orientările actuale pot contribui chiar și la obezitate, sugerează el, dacă oamenii consumă prea multe calorii „sănătoase”, dar nu le cheltuiesc. „Epidemiologia poate fi valoroasă”, a recunoscut el pentru Medscape Medical News. Și aceasta a dus la progrese majore, cum ar fi stabilirea legăturii dintre fumat și cancerul pulmonar. Dar aceste succese nu s-au confruntat cu șansele ca studiile nutriționale să fie negative. Studiile epidemiologice și meta-analizele sunt prea inadecvate pentru a furniza informații noi sau valoroase despre felul în care diferite alimente și substanțe nutritive afectează de fapt riscurile pe termen lung pentru sănătate, afirmă el.
„Este o problemă dificilă care este prea mare pentru instrumentele pe care le avem”, a declarat el pentru Medscape Medical News. Dar cercetătorul științific în domeniul nutriției, Walter Willett, profesor de epidemiologie și nutriție la Școala de Sănătate Publică de la Harvard, din Boston, Massachusetts, găsește argumentul lui Ioannidis mai mult decât neconvingător. Willett declară că este inconsecventă, nerealistă și, poate avea, ironic, având în vedere afirmațiile lui Ioannidis, înțelegerii potențial dăunătoare public științei. „El face multe erori fundamentale și denaturare a literaturii existente și nu pare să înțeleagă nici măcar principiile epidemiologice de bază”, a declarat Willett pentru Medscape Medical News. Willett indică în mod specific caracterizarea lui Ioannidis a cercetării care leagă alunele de o durată mai lungă de viață. În comentariul său, Ioannidis a incriminat folosirea necorespunzătoare a limbajului cauzal atât între autorii studiului, cât și mass-media, deoarece aceste afirmații induc în eroare consumatorii, crezând, de exemplu, că mâncarea a 12 alunele pe zi va prelungi viața cu 12 ani.
Willett percepe acest lucru și exemple similare ca o incapacitate fundamentală de a interpreta constatările epidemiologice. Și Willett nu este singur în preocupările sale: Ioannidis însuși a spus pentru Medscape Medical News că alți cercetători ridica obiecții similare cu ceea ce au perceput ca simplificarea a constatărilor epidemiologice. În special, Willett și alții se opun extrapolării riscurilor relative în beneficiile pe toată durata vieții, care nu suportă calculele statistice adecvate, cum ar fi un tabel de viață sau o analiză a supraviețuirii. „O interpretare mai exactă s-ar traduce aproximativ ca să trăiască poate încă un an dacă o persoană ar fi servit zilnic alune, presupunând că relația este cauzală”, spune Willett.
Dar Ioannidis, care a spus că a trimis o clarificare către JAMA despre aceste preocupări, spune că intențiile sale au fost greșit înțelese: el a folosit exemplul cu alunele, precum și altele, pentru a ilustra absurditatea interpretărilor frecvente ale rezultatelor studiului de către public. El susține că raportarea constatărilor cu risc relativ face parte din problemă tocmai pentru că aceste constatări sunt adesea folosite în mod abuziv în modul în care le-a descris și, prin urmare, necesitatea unei noi paradigme în cercetarea nutriției și comunicarea rezultatelor acestei cercetări către public. „Nutriția este complexă, pur și simplu este prea mare”, spune Ioannidis.
Chiar și așa, Willett îl vede la Ioannidis ca pe o excesivă exagerare a provocărilor cercetării nutriționale epidemiologice.„Suntem de acord cu faptul că avem o eroare de măsurare, dar nu este într-o măsură care ar face ca informațiile să nu fie utile”, a spus Willett. „Bineînțeles că înțelegem că nu putem măsura nimic perfect, dar studiul dumneavoastră nu depinde de măsurarea perfectă”. „Cheia pentru studiile semnificative privind nutriția epidemiologică”, spune Willett, reduce eroarea de măsurare prin corectarea și repetarea măsurătorii în timp cu replicarea, diminuând astfel sau moderând eroarea de măsurare.
Ioannidis și Willet nu au dezvăluit relații financiare relevante.
JAMA. Publicat online în 23 august 2018. Extras
Sfărșitul primei părți. Va urma.
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns