Dar pentru Ioannidis, aceste corecții sunt ridicole, având în vedere sarcina herculeană de a cerceta nutriția în toată complexitatea ei. „Există unele eforturi valoroase”, a declarat Ioannidis pentru Medscape Medical News, „dar numărul și tipurile de confundări sunt atât de complicate legate de atâtea dimensiuni ale stilului de viață, mediului social, statutului economic, educației, experiențelor personale, conexiunii sociale, locului nostru circumstanțele locale, circumstanțele noastre personale … Ce și cum mâncăm este dictat de mii de lucruri și nu putem să le măsurăm”. Provocările de a înlătura riscurile și beneficiile asociate anumitor alimente și substanțe nutritive sunt comparabile cu primele zile ale cercetării genetice, scrie Ioannidis, când mii de lucrări legau zonele cromozomiale de riscul de boală. „Conform cunoștințelor actuale, aceste eforturi anterioare au fost condamnate: fiecare zonă cromozomială conține mii de variante genetice”, scrie el. „Această legătura a dus la numeroase articole, dar informații utile limitate”. Așa cum bazându-ne pe câteva sute de markeri microsatelit pentru a înțelege un genom întreg, a fost, retrospectiv, naiv, să te bazezi pe datele de nutriție raportate în sine pentru a înțelege complexitatea interacțiunii întregi între dietă și genomul unui individ și caracteristicile comportamentale și antropomorfe precum și efectele acestei diete asupra acestor interacțiuni, spune el. Și ajustarea pentru factori largi, cum ar fi socio-economia, nu dă dreptate unei astfel de complexități extreme, spune el. „Avem 250.000 de alimente diferite și 300.000 de plante comestibile în monoterapie și de fiecare dată când mâncăm ceva, este diferit”, a declarat Ioannidis pentru Medscape Medical News. Genomul nostru este foarte complex și are multe variante, dar este fixat în întreaga noastră viață. Nutriția se schimbă de la o masă la alta.
Astfel de posibilități vaste deschid ușa pentru raportarea selectiva, Ioannidis a spus pentru Medscape Medical News, care face aluzie la valoare P și opțiunile cercetătorilor pentru metode statistice în studii cu mai multe comparații. „Avem multe moduri în care putem analiza datele”, a spus Ioannidis. „Dacă aveți chiar și cea mai mică preferință pentru un rezultat, că un singur tip de nutrient poate fi bun sau rău, puteți obține rezultatul din orice set de date dacă îl analizați într-un anumit fel”.
Spre deosebire de Willett, Ioannidis este mai puțin optimism cu privire la caracterul obișnuit de autocorecție al cercetării, dacă nu se produce o schimbare majoră de paradigmă. Cercetarea genomică sa maturizat în cele din urmă într-o metodologie mai sofisticată, însă rezultatele primare nu au afectat direct politica publică și deciziile cotidiene ale oamenilor, așa cum arată cercetarea nutrițională, spune Ioannidis. În plus, metodologiile de cercetare privind nutriția epidemiologică nu s-au îmbunătățit substanțial, însă publicarea lor continuă „afectează în mod fals îndrumările și creează confuzie publicului prin intermediul unei atitudini partizane promovate de către experți și ne-experți”, scrie Ioannidis.
„Nutriția de cercetare nu este inutilă”, susține Willett
Willett indică succese epidemiologice, cum ar fi descoperirea că trans grăsimea și nu grăsime totală dăunează sănătății. Această concluzie și altele au rezultat din mai multe studii de-a lungul anilor care au condus la cunoașterea nutrițională. „În ciuda întregului zgomotului de pe web și făcută de niște” experți „care nu au făcut nici o cercetare în domeniul nutriției, cunoaștem elementele de bază ale unei diete sănătoase, chiar dacă există multe detalii [totuși] de investigat”, a declarat Willett pentru Medscape Medical News. Asta nu înseamnă că Willett nu vede deloc cale de îmbunătățire. El împărtășește preocupările lui Ioannidis despre meta-analize, de exemplu, așa cum scria într-un articol publicat în JAMA în octombrie 2017. „Există o mulțime de meta-analize rele în jurul subiectului, și parte rea este că oricine are o conexiune la Internet poate face o meta-analiză”, a declarat el pentru Medscape Medical News. Dar analizele de date de înaltă calitate arată rezultate foarte consecvente, reproductibile în cadrul studiilor, a spus el. De fapt, el vede aplicarea rezultatelor cercetării ca o problemă mai mare decât constatările înșăși, cu medicii și publicul care urmează lent sfaturile nutriționale disponibile. El recunoaște, de asemenea, modul în care finanțarea din industrie poate afecta domeniul. „Avem un amestec larg de studii bune și foarte slabe”, a spus el. „Unele dintre acestea sunt intenționate, din cauza finanțării din industrie a unor studii care sunt destinate designului pentru a obține rezultate înșelătoare”. Deși aceste studii pot contamina meta-analizele prost efectuate, o creștere simultana a studiilor prospective de înaltă calitate a consolidat baza de dovezi pentru orientările nutriționale de astăzi”, spune Willett. El subliniază baza largă a dovezilor, care susține un beneficiu pentru sănătatea unei diete mediteraneene, de exemplu. „Cred că suntem, în general, pe o cale bună care utilizează abordări multiple de cercetare și care activează în mod activ pentru a îmbunătăți metodele”, a spus el. „Principala problemă este doar o finanțare modestă în comparație cu ceea ce se investește în domenii cum ar fi genomica și dezvoltarea medicamentelor. Avem nevoie de cercetare în ceea ce privește perfecționarea în continuare a cunoștințelor noastre privind dieta și sănătatea, precum și traducerea cunoștințelor actuale în practică”.
Studii mari(RCT) sau studii de observație mai prospective?
Ioannidis solicită un remediu complet diferit: un moratoriu complet pe studii privind nutriția epidemiologică, cu un pivot către mai multe „studii pe termen lung, randomizate asupra alimentației … în special pentru evaluarea modelelor de dietă”, precum studiul Prevención con Dietă Mediterránea (PREDIMED) studiu al unei diete mediteraneene, scrie el. Deși publicația lui PREDIMED a suferit inițial probleme de randomizare care au necesitat retragerea și republicarea, constatarea sa finala de nici un beneficiu de supraviețuire este folositoare, deoarece alte constatări negative din studiile pragmatice mari ar putea fi, susține Ioannidis. Rezultatele moștenite pot ajuta la informarea orientărilor nutriționale cu unele date pragmatice „de intenție de a mânca”, scrie el. Ioannidis dorește să vadă mai multe experimente, chiar dacă pare să ducă la un impas. „Nu subestimați complexitatea și fiți deschiși ideilor de la zero”, a declarat el pentru Medscape Medical News. „Poate că dacă nimic nu funcționează, ar fi util să știm”.
Dar Willett este profund critic față de înclinația lui Ioannidis pentru RCT mari, argumentând că lipsa inevitabilă de aderare la astfel de studii le-ar face inutile. Este necesar să știi dacă exista eficacitatea de intervenție, a spus Willett pentru Medscape Medical News. El a semnat printre alții un articol de perspectivă în Avansuri în Nutriție în iulie 2018 care a abordat direct problemele de utilizarea RCT-urilor mari în loc de studii prospective epidemiologice. După ce au conturat cele patru „mituri” despre cercetarea nutrițională care se alinia direct criticii lui Ioannidis, Willett si coautorii spun că trecerea la RCTs nu ar fi fezabilă și este putin probabil sa avanseze științele nutriționale sau să îmbunătățească politicile. „Pentru a merge mai departe, ar trebui să continuăm îmbunătățirea metodologiilor de proiectare și evaluare a dietelor, reducerea erorilor de măsurare și utilizarea noilor tehnologii”, a scris Willett și colegii săi. „Avansurile în domeniu constau în evidențierea dovezilor din mai multe modele de studiu, metodologii și tehnologii și traducerea a ceea ce știm deja în politică și practică, astfel încât să putem îmbunătăți calitatea dietei și să ameliorăm sănătatea într-o manieră echitabilă și durabilă în întreaga lume”.
Acolo unde Ioannidis și Willett sunt de acord este că cercetarea în domeniul nutriției trebuie să fie de înaltă calitate și să fie comunicată în mod clar publicului, dacă este de a beneficia de oameni. Medicii ar trebui să știe ca alegerile dietetice pot avea un impact major asupra bunăstării pacienților lor, iar medicii trebuie sa fie mai angajați în ghidarea pacienților lor la diete sănătoase, a declarat Willett pentru Medscape Medical News.
Deși poate este pra stufos și prea științific, am vrut să-ți comunic faptul că trebuie să fii atent/ă la ce date folosești. Și foarte important, e să le probezi tu. Să le încerci pe tine, mai ales că vorbim despre lucruri din natură. Pe de altă parte, există o aplicare practică, o dietă bazată pe profilul tău genetic. În funcție de ce spune ADN-ul tău ți se recomandă o anume dietă, anumite exerciții fizice. Dar mai multe despre asta, într-o postare viitoare.
Ai grijă ce citești și pe cine urmezi ! Sănătate maximă !
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns