Surditatea e specifică bătrâneții ? Se poate îmbunătăți ?

În ultima vreme m-am confruntat cu mai multe situații în care pacienții pe care îi văd nu aud. Sunt hipoacuzici în grade diferite. Fie nu mai aud deloc, fie aud, dar nu înțeleg ceea ce aud, fie constată că trebuie să dea televizorul mai tare la volum sau că lumea trebuie să-i vorbească mai tare, sau mai aproape de ei că să audă ceea ce l-i se spune. Profesiile care presupun expunerea la zgomot intens, pe șantier, în industria constructoare de mașini, polițiști, militari, profesii care folosesc arme de foc, pot fi candidații la hipoacuzie. Otitele frecvente și neglijate sau tratate parțial pot fi cauza acestei situații.

Ai să spui, ei și ce dacă nu aud chiar așa de bine ? Vine odată cu vârsta. Parțial adevărat, pentru că sunt și copii și tineri care se confruntă cu asta. Dar dacă nu mai auzi ce te roagă nepoțica sau nepoțelul ? Sau dacă nu auzi mașina care te claxonează pe stradă pentru că treci prin loc nepermis ? E un argument suficient ? Să știi că ce am scris mai sus le-am auzit la pacienții din cabinetul meu.

Sigur că există această blamare : cum să pun eu proteză auditivă ? O să râdă lumea de mine ! O să mă consideră o persoană cu deficiențe ! Dar ochelari porți ? Dar tratament de substituție pentru enzime pancreatice sau pentru tiroidă iei ? De ce acele deficiențe sunt acceptabile și asta nu ?

Evident că sunt retorice aceste întrebări…

Există un argument în favoarea folosirii acestor proteze : aspectul. Astăzi poți folosi atât protezele retroauriculare, cele clasice, cât și cele intrauriculare, care nu se văd, ele fiind cu totul plasate în canalul auditiv extern. Iar cele implantabile pot fi cu totul sub piele, oferindu-ți o viață cvasinormală.

Medicul de familie, în primul rând, și apoi medicul otorinolargolog, sau pe scurt, O.R.L.-ist, îți poate da soluția de care tu ai nevoie. Cum ? Evident, printr-o consultație. Pentru că nu toate hipoacuziile sunt date de deficiențe ce au nevoie de proteză. Unele pot fi date de un dop de ceară, altele de o otită, fie ea seroasă sau acută. Până nu se uită cineva în urechea ta, nu poți ști exact despre ce e vorba.

Dacă nu există niciun obstacol până la timpan, atunci trebuie făcute investigații audiologice pentru a se măsura scăderea de auz și pentru a se stabili sediul deficienței. Adică dacă e vorba de mecanismele care transmit sunetul sau de calea nervoasă, de nervul, care transmite impulsul nervos la creier care pot fi afectate. Pentru că soluțiile sunt ușor diferite. Iar dacă ești asigurat, trebuie să știi că beneficiezi de un ajutor financiar la costul protezei din partea Casei de Asigurări de Sanătate. Dar tot un O.R.L.-ist îți va explica cum poți face asta.

Iar dacă vorbim de copiii cu această deficiență, unii din naștere, trebuie să știi că astăzi sunt programe de screening în maternități. Adică se verifică auzul copilului la naștere, conform unor teste standardizate, auzul. Iar dacă sunt ceva probleme, i se recomandă urmărirea în primul an de viață. Dacă ești un părinte într-o astfel de situație, sau știi pe cineva în această situație, e foarte important de știut că trebuie să urmeze acele controale, oricât de greu i-ar veni părintelui. De ce ? Poate face diferența între a avea un copil aproape normal și a avea un copil dependent, în variate grade, de familie sau de alți oameni. Și acea fereastră de timp e destul de îngustă pentru că odată ce a depășit vârsta de învățare a limbajului și pe baza sunetelor, copilului îi va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să mai învețe să vorbească. Nu va putea înțelege semnificația cuvintelor, chiar dacă le va auzi, nu va ști să le pronunțe corect și lucrul acesta îl va afecta și emoțional pentru că va fi altfel decât tovărășii lui de joacă. De obicei, la copii se vorbește de implantul cohlear, dar și adulții, în anumite situații, pot beneficia de acest lucru. Și trebuie să știi că acel copil va avea nevoie de tine în acest proces de corectare a deficienței de auz, ca părinte, pentru că îi va fi greu, și ție îți va fi, fără îndoială, dar la sfârșit va duce o viață aproape normală. Zic aproape normală pentru că va trebui să aibă grijă de implant, aproape ca de ochelari.

Aceste teste, de evaluare a auzului copilului, sunt făcute de clinici specializate, de obicei în centrele universitare, deși știu că nu toate au astfel de specialiști, iar protezele auditive sunt, de obicei, apanajul laboratoarelor de audiologie. Sigur, după recomandarea medicală, deși am văzut tot felul de proteze vândute în supermarketuri…Nu am nimic cu nimeni, dar o astfel de proteză trebuie măsurată, trebuie folosită la o indicație clară. Altfel e ca și cum folosim ochelarii aceia pe care îi găsim tot în piață…Facem economii, dar vom auzi de banii pe care i-am dat pe acea proteză…

Aici o să ai câteva detalii despre una din companiile care produc proteze auditive, aici e o alta. Și mai sunt multe altele…Protezele auditive îți oferă foarte multe posibilități tehnice : să filtreze zgomotele, să fie conectate direct la telefon, să aibă telecomenzi cu care să faci reglajele, mai ales dacă vorbim de cele de sub piele, dar pot fi reglate și de profesioniștii din serviciile de audiologie din clinicile universitare de care îți vorbeam, mai ales dacă vorbim de implantul cohlear.

Așa că nu mai trebui să ai nicio reținere în a ameliora auzul tău, chiar dacă mulți te întreabă : ce mai vrei și tu la anii tăi ? Iar dacă ești tânăr, cu atât mai mult trebuie să faci ceva !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

<span>%d</span> blogeri au apreciat: