Pentru că încă mai suntem în acea perioadă a anului în care Sărbătorile Pascale mai sunt prezente printre noi, și pentru că mi-am „permis” câteva zile de concediu, îmi umblă prin minte întrebarea aceasta : să îmi cumpăr o proprietate de vacanță, când voi crește mare, financiar vorbind, sau să fiu mereu turist ?
Pariez că și voi v-ați pus întrebarea asta, mai ales când erați în concediu într-o zona frumoasă, și ca și mine, probabil, v-ați spus că nu aveți bani de așa ceva, că e o durere de cap în plus… Sau poate voi deja ați trecut la fapte… Aș fi curios…
Este extrem de important pentru sănătatea noastră de a avea acele zile, sau acea perioadă în care să ne odihnim, în care să reducem zgomotul din jur, adică de la job, de la îndatoririle uzuale. Pe lângă regimul de viață alimentar sănătos, este important să ne odihnim. Nu mă refer aici doar la somn, ci și la relaxare. Sunt studii care au demonstrat că ieșirile în natură nu numai că duc la creșterea creativității, dar determină și o creștere a speranței de viață. De aceea, oamenii de succes au niște ritualuri de a merge în natură, în pădure, la un lac sau pur și simplu la un loc de belvedere. Este dovedit că se realizează conexiuni subtile între noi și natură, de fapt părerea mea este că se reinstaurează aceste legături pe care noi, arbitrar le tăiem de dragul comfortului. Și e important să o facem cu toții, din când în când. Și acum o să săriți cu toții să îmi spuneți că nu este timp, că nu sunt bani etc. M-am întrebat în perioada premergătoare plecării mele din mediul corporatist, la ce bun toți banii și toate recunoașterile dacă razi un infarct la 45 de ani ? Și din păcate este cazul cuiva apropiat care mi-a confirmat opțiunea. La ce bun să ai o ditamai casa dacă nu stă nimeni în ea ? Dați-mi voi un răspuns… Deci mergeți cât de des puteți la munții din apropierea voastră. Sunt convins că oriunde în România există niște munți pe undeva, la câteva zeci de kilometri de voi. Nu trebuie să fie cu cazare de nu știu câte zile, la nu știu câte stele, sau cu nu știu ce fițe. Nu. Cât mai aproape de natură, și pot fi și escapade de o zi.
Ei și aici vine întrebarea dacă să ne luăm o căbănuță sau să stăm cazați ?
Unii ar spune că este o investiție, că este o valoare inestimabilă atunci când te gândești că te încarci și că poți, acolo, să te întorci la bază de unde să repornești în lumea dezlănțuită. Undeva într-un loc uitat de lume. Însă am avut discuții cu oameni care au așa ceva și mi-au spus că ideea de intimitate, de retras nu mia este astăzi ce era odată, cu toate dronele, imaginile din satelit și hălăduielile oamenilor de azi. Te trezești cu hoții care îți rezolvă toată munca repede, ba uneori poți să nu îți mai găsești cabana cu totul. Și faci un calcul la cât stai acolo pe an, la cât cheltuiești cu întreținerea, cu plata unui om care să aibă grijă de căbănuță sau serviciu de dispecerat de alarmare și cred că nu merită…Ca să nu mai zic de stresul pe care ți-l poate aduce telefonul care îți spune că te-au prădat hoții. Din nou….
Poate dacă ești pe loc sau la o distanță mică ce îți permite să te deplasezi rapid, ar merge, dar dacă ești la peste 50-60 de km cred că e o corvoadă. Sau poate dacă ai pe cineva de încredere acolo care să aibă grijă de loc…
Pe de altă parte ideea de turist perpetuu este și ea ademenitoare.
Ai pus rucsacul în spate, în care ai și cortul și ai plecat. Sigur pe traseu găsești și cabane, e adevărat care pot fi pline, dar mai ales vara este mereu soluția cortului. Oricum la gradul de dezvoltare turistică în zona montană este aproape sigur că se va găsi ceva. Și spun asta din experiență pentru că în ultima vreme am avut plecări pe nepusă masă, fără cazare, sau cu cazare încurcată, „am dat camera dumneavoastră, dar am alta în loc”, evident mai scumpă. Și de fiecare dată am găsit un locușor. Chiar a fost o ieșire din aceasta în care pe la 11.30 noaptea am găsit o cameră. Palpitant…Dar frumos. Și mai frumos a fost tovărășia acum mulți ani în Piatra Craiului cu două cupluri de maghiari din Târgu Mureș care aveau peste 50 de ani și care au mers alături de noi pe munte, noi care aveam pe atunci 24-15 de ani, pentru necunoscători Piatra Craiului este unul din cele mai dificile masive muntoase din România de parcurs. Așa că beneficiul pentru sănătate este maxim. Efort fizic, creare de noi neurocircuite prin expunerea la condiții noi, conectarea cu natura și cu mersul firesc al lucrurilor sunt plusuri certe. Și vă încărcați bateriile pentru o nouă luptă cu monștri modernismului și a constrângerilor sociale.
Voi v-ați face o căbănuță sau ați fi mereu „on the road” ?
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns