Pentru că încă mai suntem în sezonul rece, care predispune la amigdalite, am considerat că e momentul să punctez câteva idei. Cu atât mai mult cu cât am avut în această iarnă destule cazuri de amigdalite care au ajuns la specialist pentru că nu mergeau bine cu antibioticul din schema de tratament. Și antibioticul cu pricina, care m-a exasperat această iarnă este claritromicina. Este adevărat că e unul din antibioticele „de tradiție” pentru tratamentul anginelor pultacee. Mai nou chiar colegii infecționiști folosesc banala penicilina V.
Ideea este că nu e ca pe podium. cela mai tare antibiotic sau cel mai slab sau, sau…
Tratamentul aici trebuie individualizat. Primul pas pe care ar trebui să-l facă orice medic este antibiograma. Prelevarea, în cazul anginelor, a exudatului faringian.
ATENȚIE ! Se prelevează, de preferat dimineața, fără spălat pe dinți, fără a manca sau a bea lichide. De niciun fel ! Ca să putem preleva potențialul microb responsabil de infecție. De obicei rezultatul vine în 3 zile. Deci primele zile trebuie să se inițieze un tratament empiric, îi zicem noi, adică care să acopere cei mai probabili germeni responsabili de anginele pultacee.
O mențiune specială legată de suspiciunea unei angine virale. Nu necesită tratament antibiotic. Dacă nu există febră, congestie intensă și depozite de cazeum, adică puroi, pe amigdale, e foarte probabil să fie o angină virală. dacă există îndoieli, se poate iniția tratamentul 3 zile până la apariția rezultatului antibiogramei. Și, conform ghidurilor, antibioticul de elecție, prima opțiune, este penicilina sau amoxicilina. Mergând pe prezumția că bacteriile au dobândit deja rezistență la penicilină, se merge pe penicilina de semisinteză. Adică amoxicilină. Cu sau fără acid clavulanic. În peste 90% din cazurile pe care le-am văzut clinic, au mers cu amoxicilină și acid calvulanic. Oricum se face reevaluarea tratamentului după rezultatul antibiogramei. După cum vedeți claritromicina nu prea apare in aceste ghiduri. Nu că nu ar fi bună, dar nu este de primă intenție. Nici măcar de a doua, pentru că dacă o să studiați ghidul, următoarea treaptă sunt cefalosporinele sau clindamicina și ABIA APOI claritromicina. Ideea este că trebuie să prelevăm acest test, simplu, exudatul faringian, nu foarte scump, costă în jur de 50 de lei, dar care poate face o diferență semnificativă.
O altă considerație : penicilina V utilizată mai ales în condiții de spital, dă, relativ frecvent, complicații. Flegmonul periamigdalian e cea mai frecventă complicație pe care am văzut-o ca rezident, în spitale.
În situația recurențelor, când episoadele de angină se repetă, uneori la intervale foarte scurte, de zile, trebuie evaluate și posibilitatea unor alte boli debilitante, care scad capacitatea de apărare a sistemului imunitar.
Anginele aftoase, cele date de „ciuperci”, cum sunt ele cunoscute publicului larg, trebuie să fie evaluate și obiceiurile mai puțin igienice, precum ronțăitul creionului sau al unghiior. De destule de multe ori este gestul care aduce microbul în cavitatea bucală.
De asemenea, recomandarea este să vă vadă medicul, orice fel de medic, care va face evaluarea fiecărui pacient. Care nu trebuie tratat generic. Sunt unii dintre noi care mai avem și alte boli care pot face boala infecțioasă, în speță amigdalita, să meargă mai prost. Sunt alții dintre noi care nu au nevoie de antibiotic pentru că fac o angină virală doar. Însă rostul antibioticului este de a trata OPTIM această infecție. Și nu trebuie să dăm pacientului cel mai tare antibiotic, ci antibioticul potrivit situației lui.
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns