Foarte des în lunile reci am la consultații pacienți care vin și spun, imediat ce se așează, că „am venit pentru sinuzita mea”. Ți s-a întâmplat și ție ? Să îți zică medicul de familie că te doare capul de la sinuzită ? Sau imagistul că ți-a ieșit o sinuzită la CT ?
Astea cred că sunt cele mai frecvente motive pentru care pacienții încep să creadă, iar unii sunt deja convinși, că au sinuzită.
Rino-sinuzita este procesul infecțios al mucoasei nazale și a sinusurilor nazale. Mucoasa nazală influențează, foarte frecvent și foarte ușor, și evoluția mucoasei sinusurilor paranazale. Rolul acestora, printre altele, este de a curăța și încălzi aerul pe care îl respirăm. În momentul când diverși microbi, bacterii, virusuri, fungi, ajung să se multiplice la acest nivel apare rino-sinuzita acută. Dacă aceasta este tratată incomplet sau netratată, apare rino-sinuzita cronică care, uneori, se poate complica cu apariția polipilor nazali. În esență este vorba de blocarea drenajului mucusului la nivelul complexului osteo-meatal, ceea ce duce la acumulare de secreții și infectarea lor. Situațiile anatomice specifice, cum ar fi septul nazal deviat sever, chonca bullosa, aer in capul cornetului mijlociu, cornet mijlociu paradoxal sau dedublat, polipii nazali, pot favoriza apariția rino-sinuzitei cronice, prin afectarea drenajului secrețiilor din sinusuri.
Clinic se manifestă prin rinoree, adică pacientului îi curg mucii, fie anterior, fie în spatele nasului, obstrucție nazală, senzație de plenitudine la nivelul feței, cefalee, durerea de cap, febră, halitoză și câteodată anosmie, pierderea mirosului, sau paraosmie. După cum e observă durerea de cap e unul din simptomele rino-sinuzitei…Nu mai intru în detalii, conform cărora sunt criterii majore și minore de diagnosticare a rino-sinuzitei…Iar, există discuții numeroase legate de faptul că cefalee nu este un simptom specific rino-sinuzitei. De fapt dacă există doar cefalee, e cel mai probabil să nu fie implicate sinusurile nazale, cel puțin nu prin inflamația mucoasei.
Sunt necesare, pe lângă examenul clinic ORL, care este definitoriu și suficient pentru a pune diagnosticul, și de investigații suplimentare. Asta dacă tratatamentul medicamentos nu a dat rezultatele așteptate după 10 zile. Asta ar însemna endoscopia nazală care poate obiectiva secrețiile nazale suprainfectate, uneori formațiunile polipoide de la nivelul foselor nazale. este bine de știut că aceastî investigație vizualizează fosele nazale și comunicarea acestora cu sinusurile paranazale. Nu și sinusurile. Acest pas mai poate fi dublat de prelevarea unui exudat nazal sau aspirația secrețiilor de la nivelul sinusurilor, investigație care se poate dovedi foarte importantă în cazul unor rino-sinuzite recidivante sau când se suspicionează o rino-sinuzită fungică. Abia apoi, dacă evoluția este nefavorabilă sau trenantă, se recurge la examinarea imagistică prin computer tomograf, CT, cel mai frecvent cu substanță de contrast. Este foarte utilă pentru că oferă informații despre reperele anatomice, mai ales despre potențialele eroziuni ale structurilor osoase, specifice formelor cronice. De asemenea, fungus ball, mingile de fungi, pot fi vizualizate prin această examinare. De altfel este important de menționat că rino-sinuzita fungică este o situație ce trebuie tratată imediat datorită complicațiilor pe care le poate da. Și este evident că aici tratamentul antibiotic nu se justifică, la fel cum nu se justifică în infecțiile virale.
O mențiune specială legată de imaginile sinusale la CT. Nu orice îngroșare a mucoasei sinusale semnifică sinuzită. De altfel există o întreagă discuție legată de faptul că 60%! din persoanele asimptomatice prezintă îngroșări de mucoasă sau chisturi retenționale la nivelul sinusurilor paranazale. Și multe din persoanele diagnosticate clinic cu rino-sinuzită nu prezintă nicio modificare sau o modificare minimă pe imaginile CT. Așadar singur examenul CT nu pune diagnosticul de rino-sinuzită !
De altfel complicațiile rino-sinuzitelor sunt extrem de important de urmărit pentru că pot prezenta riscuri majore. Vecinătatea cu structuri nobile, nervul optic, creierul, artera maxilară și carotidă internă pot expune pacientul la riscuri vitale.
Tratamentul este, cum spuneam, inițial medicamentos, cu dezobstruante nazale, antinflamatorii nesteroidiene, corticoizi topici, antibiotice dacă se suspicionează infecția bacteriană sau dacă evoluția este severă de la început, mucolitice dacă secrețiile sunt vâscoase.
De aceea, durerea de cap este doar unul din simptomele rino-sinuzitelor, de cele mai multe ori fiind marca unei nevralgii. Nu spun că trebuie ignorată, dimpotrivă. Spun doar că nu e specifică acestei boli. dacă ar fi să citez colegii mai experimentați, rino-sinuzita presupune obligatoriu obstrucție nazală și rinoree. Apoi celelalte simptome ar trebui să completeze tabloul clinic. De asemenea, o rinită vaso-motorie, alergică adică, este un motiv pentru care unii pacienți sunt convinși că au rino-sinuzită. Ea poate duce la apariția acesteia în evoluție, însă nu e, evident, sinonimă cu această.
Ideea de final este că rino-sinuzita este o afecțiune frecventă, care poate duce la complicații vitale, dar care trebuie evaluată complex, iar durerea de cap sau imaginea CT nu pun singure diagnosticul.
Sănătate maximă !
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns