Zilele acestea am avut ocazia să văd un pacient care și-a agravat simptomatologia datorită stresului pe care și l-a autoindus, dar cu siguranță și durerii provocate de manevra chirurgicală pe care a suferit-o. Anestezia a fost una de contact, adică una de suprafață, prea puțin influențabilă pentru durere, și asta pentru că așa prevăd protocoalele terapeutice să se facă anestezia în procedura respectivă.
Și am stat și m-am gândit, poate ca și voi, cei care profesați medicina și veți citi acest post, dacă nu cumva durerea este cea care generează anumite stări clinice care nu au neapărat o boală la bază, ci o stare funcțională. Pacientul de care vorbeam mai sus, suferea de epistaxis, adică de sângerare pe nas, fiind bolnav de hipertensiune. De altfel, rinoragia este o complicație a hipertensiunii, mai ales dacă nu este controlată. În astfel de cazuri, creșterea tensiunii arteriale, dată și de starea de frică, poate determina sângerarea nazală.
Se spune că frica este data de teama că nu știm să facem ceva sau că nu știm ce ni se va întâmpla, ca în cazul de mia sus. Organismul în această situație pregătindu-se, cel mai adesea, de fugă, mai rar de luptă generează anumite stări. După cum este cunoscut, descărcare de adrenalină, noradrenalină, cortizol care duc la creșterea tensiunii arteriale, organismul pregătindu-se de un efort fizic intens, indiferent ce presupune acest efort fizic.
În cazul de mai sus, pacientul se speria când vedea că nu se oprește sângerarea nazală. Crea un cerc vicios, tensiunea crescută determina sângerarea care sporea teama pacientului.
Mai sunt situații în care stresul, teama, determină spasme laringiene. Astfel pacientul vine la medic pentru că are senzația că se sufocă. În majoritatea cazurilor, nu există nicio modificare organică. Dar simptomele sunt așa de zgomotoase, încât pacientul intră în panică și astfel agravează și mai mult simptomele. Și când te uiți în laringele pacientului, nu găsești nimic. Câteodată este greu să-i explici pacientului că totul este din mintea lui, că tratamentul constă în liniștirea lui. Sigur, se mai pot recomanda simptomatice, aerosoli, oxigenoterapia care sunt menite să liniștească pacientul.
Însă, categoric aceste stări presupun examinarea de către un medic, orl-ist, a pacientului pentru a face diferența între aceste stări funcționale și situațiile în care chiar există o leziune ce determină organic aceste simptome și în care trebuie luate măsuri energice și rapide.
Și nu de puține ori, și raportarea noastră ca pacient, la medic, la examinarea medicală, poate creea o dificultate suplimentară, artificială medicilor. Care pot fi induși în eroare de aceste lucruri, canalizând investigațiile către stări care nu sunt atât de grave pe cât le amplificăm noi, ca pacienți. Spun asta din experiența personală și de o parte și de cealaltă. Am fost pacient chiar într-o secție de O.R.L. și, ca fiecare din voi, am mers la stomatolog. Și cred că știți la ce mă refer. Neliniștea, agitație subtilă interioară generează procese fiziologice care pot jena medicul examinator sau curant.
Așadar, când mergeți la medic, mai ales la specialități chirurgicale, încercați să vă liniștiți. Cât sunteți examinați, gândiți-vă la cu totul altceva, de preferat la ceva plăcut pentru voi. Mergeți din timp la medic, nu lăsați ca boala să se agraveze sau să ajungă în stadiul de complicații care presupun tratamente mai dureroase sau de mai lungă durată.
Și plecând de la declanșatorul acestor stări de agitație, frica, informați-vă. Controlați-vă emoțiile. Poate unii dintre voi o să spuneți, precum unii dintre pacienții pe care îi examinez, că nu puteți face nimic, că este involuntar ce vi se întâmplă. Unele situații sunt reale, sunt reflexe pe care nu le putem controla. Însă sunt multe situații în care controlul mental este extrem de important. Așa încât trebuie să vă pregătiți și mental pentru examinarea medicală, fizic, dar și psihologic, mai ales că va urma să primiți niște vești. Sigur, marea majoritate a doctorilor, știu cum să dea o veste proastă. Însă sunt situați în care acest lucru să se întâmple cu o viteză mai rapidă, fie pentru că medicul este solicitat și de alți pacienți gravi, dar și pentru că poate comunicarea este mai greoaie în anumite cazuri.
Sănătate maximă !
Sănătatea ta 
Lasă un răspuns