„Buruieni” sau medicamente ?

În această dimineață mi-au căzut ochii pe un articol din unul din ziarele locale ce vorbea despre acest site are promovează informații despre sănătate și prevenție în sănătate, după cum declară chiar proprietarul site-ului, un coleg de breaslă, dr. Rădulescu. Mai ales acest articol mi-a atras atenția.

Late edit am constat și eu, cu surprindere, la revizuirea acestui post, că articolele respective nu mai există, probabil în urma scandalului mediatic în care a fost implicat autorul….În rezumat, articolul critica până la desconsiderare, recomandările de suplimente alimentare și vitamine în patologiile tratate de medicina alopată.

Acum, nu vreau să par invidios și heater. Dar am citit și eu câteva din articolele domnului doctor și instant mi-a venit să zic „Inexact !” Dar apoi m-am liniștit și mi-am zis că esența progresului este diversitatea opiniilor, dar mai ales justețea acestora. Nu am putut să nu zâmbesc în colțul gurii pentru că mi-am amintit de atitudinea mea de acum aproximativ 5 ani, care era fix atitudinea doctorului Rădulescu. Adică „buruienile astea n-au niciun efect”. Sau „pune o frunză de varză și îți va trece, ca psihoterapie”. Apoi am avut niște experiențe care m-au făcut, m-au obligat să dau atenție mai mare subiectului. De ce ? Și mai ales, de ce scriu acest post ? Pentru că am constat că au fost oameni care și-au rezolvat problema medicală cu „buruienile” alea și cu „frunza de varză pe post de psihoterapie”. Și doar asta, că au existat cazuri cu rezultate pozitive, merită să fie comunicate. Pe clasicul model al comunicărilor medicale uzuale.

Am să trec peste faptul că neurotonicele funcționează, în ciuda a ceea ce afirmă domnul doctor Rădulescu, fără efort fizic sau modificarea importantă a stilului de viață. Eu sunt un astfel de caz, am luat lecitină, complex B și un pramiracetam, singurul de pe piață la acel moment, pe care întâmplarea făcea să-l și promovez ca reprezentant medical. De ce le luam ? Pentru că învățam pentru rezidențiat lucrând ca reprezentant medical și nu făceam față efortul intelectual pe care trebuia să-l fac.  Și ghici ce ? Am luat rezidențiatul ! Paranteză : dacă nu există efect al vitaminelor, oare de ce în sindroamele vestibulare se dau, în spitalele alopate, în perfuzii, vasodilatatoare, vitamine din complexul B și substanțe neurotrofe ? Iar efectele sunt certe, și pot fi certificate de orice medic O.R.L.-ist sau neurolog care a tratat o astfel de patologie. Am închis paranteza.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Citind studiul China, un studiu vechi, dar care a fost făcut ca design după toate rigorile unui studiu de fază trei, cu lot de control, cu randomizare, și care a demonstrat științific corelarea puternică între consumul de carne, lapte și brânză cu o incidență crescută a cancerelor de toate felurile, a osteoporozei, a bolilor imune, ei bine am citit despre doctorul Pritikin, care între timp a fondat și un institut de sănătate, de recăpătarea sănătății prin modificarea dietei. Ce a făcut acest coleg american ? A tratat și tratează pacienți cu istoric de infarct de miocard, cardiopatie ischemică prin dietă. Știu că sună a nebunie, mai ales pentru colegii doctori. Dar rezultatele au fost uimitoare ! Sunt date publice, iar între timp au abordat diabetul, bolile autoimune. Aici aveți site-ul Institutului Pritikin.

Un alt caz și argument în același timp, este doctorul Michael Greger, a cărui bunică a a fost pacienta doctorului Pritikin și care a venit în cărucior cu rotile la institutul doctorului Pritikin, condamnată de colegii acestuia la o moarte iminentă datorită afecțiunii ei cardiace și a bolilor asociate, dar care după un scurt timp, mergând pe planul dr. Pritikin nu numai că nu a murit, dar a ieșit din institut pe picioarele ei. De altfel doctorul Greger a îmbrățișat profesia de medic tocmai datorită acestei experiențe. „Cum să nu mori”, tradusă și la noi ca și „Studiul China”, ca și „Planul dietetic Campbell”, ca și „De la cuțite la furculițe”, deci „Cum să nu mori” este cartea dr. Greger care la făcut celebru. Și dacă tot suntem la capitolul resurse, aici aveți adresa virtuală a Institutului de Nutriție a familiei Campbell. Deci bunica dr. Greger s-a pus pe picioare, ca mulți alți pacienți cu boli grave modificând și dieta. Oare asta în sine nu merită aprofundată ? Nu merită investigată ?

Și știu, din discuțiile cu un profesor de la facultatea de Farmacie din Iași, care a fost și decan acum ceva ani, că există disciplina de Fitoterapie care asta face : studiază componența și farmacodinamica substanțelor din plante. O fi o prostie și asta ?

Iarăși, un alt argument, suntem urmașii unei civilizații, cea dacică, care avea o fitoterapie de invidiat. Or fi fost toate numai superstiții și autosugestii ? Eu sincer mă îndoiesc puternic.

Trebuie doar să găsim niște modele, modele științifice, care sunt sisteme ce pot fi repetate de dragul argumentării în comunicările științifice, cu care sau despre care să discutăm. Doctorul Ovidiu Bujor și doctorul Dumitru Dulcan sunt oameni care s-au aplecat, primul studiului fitoterapiei și are numeroase cărți publicate, cel de-al doilea componentei metafizice a ființei umane și rolul lor în generarea și tratarea unor afecțiuni. Sunt o groază de informații despre ei pe net, cărțile se pot procura facil.

Cred că rostul medicinei este să vindece. Prin ce metode…rămâne de văzut. Dar dacă medicina alopată dă greș, de atâtea ori, din motive diverse, unele care țin de boală, altele care țin de pacient, nu ar fi înțelept să ne îndreptăm atenția spre alternative ? Eu nu cred că este o soluție, cel puți pentru pacienții în cauză, să ne resemnăm, să spunem că asta e boala, că nu avem ce face. Sigur, noi medicii alopați, nu avem expertiză și există multe riscuri ca pacientul să cadă pe mâna unor escroci. Putem să luăm suplimente nutritive ce nu respectă propria lor rețetă. Sunt și medicamente care fac asta, vechea și veșnica dispută original-generic, dar nu cred că trebuie să lăsăm lucrurile așa.  Riscuri și lucruri de îmbunătățit sunt peste tot, dar o privire globală a resurselor terapeutice ar trebui să ne ducă către adevăr. Sigur că educația medicală a noastră, a tuturor, trebuie îmbunătățită. Sigur că sistemul medical trebuie reformat din temelii, nu numai să crești salariile cadrelor medicale. Ci să faci un sistem care să nu facă pacienții să stea cu orele în unitatea de primiri urgențe, să nu determini consulturi nejustificate ce generează costuri inutile. Să poți face prevenție, să ai programe de screening măcar pe afecțiunile ce generează mortalitatea cea mai mare. Dar, în același timp, trebuie să luăm în calcul, chiar dacă nu o înțelegem pe deplin, orice alternativă terapeutică.

Oricum, diversitatea opiniilor este de preferat. Nu vreau să combat opiniile nimănui, ci doar să punem lumina pe toate informațiile tocmai pentru că unele dintre ele s-ar putea dovedi salvatoare pentru unii pacienți. Iar consultarea medicului alopat trebuie să fie placa turnantă pentru stabilirea oricărei strategii terapeutice. Fără îndoială ! Ar trebuie poate ca și pacientul să fie mai implicat de autorități în păstrarea propriei sănătăți, iar dacă s-a ajuns la stadiul de boală, să fie mai implicat în tratarea propriei boli.

Și ca să fiu și concret, aici te poți înscrie într-o listă de mesaje ce va promova astfel de „buruieni” și nu numai, promoții și reduceri la acestea.

Late edit

Ca să vezi și tu, cu proprii tăi ochi, poți descărca de aici, așa ca între prietenii care își mai împrumută cărți, cartea doctorului. Greger, „Cum să nu mori”. Vă mai adaug și informația legata de Societatea Română a Stilului de Viață, așa ca argument mai recent…. 🙂